Compunerea narativa

CE ESTE COMPUNEREA NARATIVA? O POVESTIRE!

Cuvantul "naratiune" este imprumutat din latina "narratio" si inseamna povestire. In concluzie naratiunea este o povestire relatare sau o expunere.

Caracteristicile narative

- sunt relatate fapte, actiuni si evenimente

- sunt descrise obiecte si personaje

- expresii ce descriu desfasurarea actiunii

- informatii ce situeaza actiunea in timp si in spatiu

CUM SE POATE SCRIE O COMPUNERE NARATIVA?

  In introducere vom crea cadrul in care se va desfasura actiunea precizand timpul, spatiul si un personaj ce participa la aceea actiune. putem, de asemenea, insera o minidescriere a cadrului si a starii de spirit.

Descrierea nu va fi intamplatoare! Intr-o naratiune, de la primul cuvant, trebuie sa pregatim surpriza intamplarii.

Introducerea va constitui expozitiunea compunerii narative.

Cuprinsul va avea in componenta celelalte momente ale subiectului. Intriga va raspunde la intrebarea esentiala "ce se intampla?", cu o singura conditie: sa nu-i spunem cititorului prea repede totul, chiar daca avem de alcatuit o compunere scurta. Desfasurarea actiunii prezinta faptele in ordine logica. Nu te pierde in detalii care ti-ar putea abate atentia de la firul narativ si incearca sa creezi suspansul si sa tii treaza atentia cititorului.

Punctul culminant (momentul de maxima intensitate) creeaza tensiune la nivelul textului si accentueaza starile personajului. Prin deznodamant se restabileste echilibrul si actiunea se termina. Acesta este important pentru semnificatia intamplarii si tipul de personaj pe care il cream. 

 Si acum, un exemplu de compunere narativa 

 

Introducere/expozitiune:  Eram intr-o vacanta la munte si inchiriasem o cabanuta rustica la Soveja. O cabanuta linistita si  plina de farmec. In plus, aerul curat, padurile umbroase si drumetiile m-au relaxat mereu.

Cuprins   Am adormit, dupa prima zi de drumetii, fara sa mai am timp sa numar oi sau alte lucruri ... Si tot pe nesimtite m-am trezit intr-un vis pe o planeta mov si foarte muzicala. Pasii trecatorilor si mai ales ai mei aveau un ecou ciudat, destul de familiar, si totusi ciudat. Nu reuseam, in vis, sa-mi aduc aminte de unde stiu sunetul acela ritmat ca si cum niste dinti ar marunti ceva....Ba da, stiam: un soarece!

 L-am cautat peste tot! Pe sub masa, pe sub pat, pe sub dulap, incercand sa gasesc o gaura in perete. Cand am aprins lumina, s-a facut tacere... Nici urma de soarece! Cautarea mea a continuat plina de ravna, dar, zadarnic, nu am zarit nici macar o codita! 

 Am zarit, in cele din urma, intr-un colt al peretelui de langa pat, o gaura cat o nuca! Si, in interiorul ei, doi ochi scanteietori ce ma priveau cu teama si nedumerire. Era chiar simpatic inamicul meu!  Cum nu mai era cazul sa dorm si nici sa fauresc planuri de razboi cu simpaticul meu tovaras de camera, am ascultat pana dimineata muzica. Muzica ma calmeaza si ma binedispune. 

Incheiere : Dimineata mi-am salutat cordial noul prieten si am pornit intr-o noua drumetie pe meleaguri  sovejene.