Figura de stil este un
procedeu (o schimbare sau modificare a limbii) prin care este sporită
expresivitatea unei comunicări.
Figurile de stil acționează în fraza la
nivelul formal (anacolut, inversiune, repetiție) sau noțional (hiperbolă,
metaforă, sinecdocă) și au ca efect apariția unor noi sensuri.
Acestea
se clasifica astfel:
I. Figuri de stil
fonetice
1. Aliteratia este figura de stil
care consta in repetitia unei consoane sau a unui grup de consoane, cu scopul
obtinerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: „Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie”
2. Asonanta este figura de
stil care consta in repetitia aceleiasi/acelorasi vocale accentuate in
interiorul unui vers sau in mai multe versuri, pentru a se obtine un
efect muzical, eufonic.
Ex: „Iata craiul, socru mare”
II. Figuri de stil
semantice
1. Epitetul este figura de stil care consta in
evidentierea insusirilor deosebite ale obiectelor, fiintelor sau fenomenelor in
stare de a emotiona pe cititor.
a) epitet cromatic (evidentiaza culori)
Ex: „flori albastre tremur ude”
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: „soarele rotund”
c) epitet cu rol personificator (atribuie o trasatura specifica fiintelor vii
obiectelor sau fenomenelor)
Ex: „codrii se zvarcoleau neputinciosi”
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugereaza o exagerare)
Ex: „gigantica poart-o cupola pe frunte”
e) epitet cu rol metaforic
Ex: „feti frumosi cu par de aur”
Obs: Epitetele pot fi
exprimate prin adjective, substantive insotite de prepozitii, adverbe de mod si
rareori verbe la moduri nepersonale.
2. Comparatia este figura de
stil care consta in evidentierea trasaturilor a doi termeni, in scop expresiv.
Cuvintele
folosite între termenul comparant și cel comparat sunt:
prepoziții
și locuțiuni prepoziționale: asemenea, la fel ca (cu), ca (și), cât (și),
aidoma
locuțiuni
conjuncționale: ca și cum, ca și când, după cum, astfel că, cu chip că, fără
(ca) să
adverbe:
ca, asemenea, precum, cât, cu cât, cât și, din cât, cum, parcă, de parcă, ca
și, decât
verbe:
a asemăna, a părea, a semăna, a vedea, a avea aerul, a face, a zice
Ex:
„ca un glob de aur luna stralucea”
Obs:
Comparatia are intotdeauna doi termeni (comparat si comparant), uniti cu
ajutorul prepozitiilor „ca”, „precum”, „cat”, „asemenea”, sau cu ajutorul
verbelor „a parea”, „a semana” sau „a se asemana”.
3. Personificarea este figura de
stil care consta in atribuirea de trasaturi specifice fiintelor vii obiectelor,
fenomenelor, sau in atribuirea de trasaturi specific umane animalelor,
pasarilor, insectelor etc.
Ex: „Doar izvoarele suspina
Pe cand codrul negru tace”
Obs: Personificarea, spre deosebire
de epitetul personificator, are obligatoriu in componenta un verb, de regula la
mod personal.
4. Metafora este figura de
stil care consta in inlocuirea unui termen cu sens propriu cu unul cu sens
figurat, mai expresiv, cei doi termeni avand insusiri comune.
Obs: Metafora mai este numita o
comparatie subinteleasa, o comparatie prescurtata sau o comparatie din care
lipseste primul termen.
a) metafora explicita (sunt prezenti ambii termeni, atat cel cu sens propriu,
cat si cel cu sens figurat)
Ez: „Luna, tu, stapana marii, pe a lumii bolta luneci.”
b) metafora implicita (este prezent numai termenul cu sens figurat)
Ex: „Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta”
5. Hiperbola este figura de
stil care consta in exagerarea dimensiunilor unui obiect, ale unei fiinte sau
ale unui fenomen, cu scopul obtinerii unui efect expresiv.
Ex: „In turbarea ei caniculara, arsita miezului inflacarat al zilelor de
Iuliu musca cu dinti de foc de pretutindeni”
6. Alegoria (lat. allegoria
= vorbire figurata)
Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de
metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se
sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor,
lucrurilor.
Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului
moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta.
Domeniul alegoriei il constituie mitologia.
Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta
indirect anumite realitati).
III. Figuri de stil
sintactice
1. Enumeratia este figura
de stil care consta in insusirea mai multor termeni, cel putin doi.
Ex: „Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre
cer.”
2. Repetitia este figura de
stil care consta in repetarea unir cuvinte sau constructii pentru a se obtine
un efect expresiv.
Ex: „Ziua ninge, noaptea ninge; dimineata ninge iar”
3. Inversiunea este figura de
stil care consta in topica inversata a cuvintelor; de obicei, inversiunea are
in componenta un adjectiv asezat in fata substantivului pentru a se accentua
trasatura evidentiata de adjectiv.
Ex: „Vesela verde campie acu-i trista, vestejita”
4. Antiteza este figura de
stil care consta in folosirea alaturata a doi termeni cu inteles opus, pe tru a
se sublinia o anumita idee.
Ex: „Viata ori moarte, striga toti”
5. Interogatia
retorica este
figura de stil care consta in adresarea unei intrebari unei persoane de la care
nu se asteapta raspuns.
Ex: „Cine-o sa vie, trupul tau de-afara,
Sa-l caute si in jur sa sufle cald?”
6. Exclamatia
retorica este
figura de stil care consta in exprimarea unor sentimente de admiratie, pretuire
etc. in cadrul unor structuri exclamative.
Ex: „Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!”
7. Invocatia
retorica este
figura de stil care cobsta in adresarea unei chemari unor persoane de la care
nu se asteapta raspuns.
Ex: „Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine”
